Casa Tătărescu, Str. Polonă 19, o adresă care păstrează interbelicul viu

În istoria artei moderne românești, legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București reprezintă o punte esențială între creație, comunitate și memorie culturală. Această conexiune relevă nu doar modul în care un artist de talia lui Brâncuși a fost adus „acasă” printr-o inițiativă civică bine articulată, ci și cum patrimoniul cultural poate fi trăit și păstrat în spații ce depășesc dimensiunea muzeală, devenind parte a unei experiențe vii.

Casa Tătărescu și Constantin Brâncuși: o poveste între memorie și formă

Constantin Brâncuși este figura centrală a unei istorii care se desfășoară pe mai multe planuri: artistic, social și simbolic. Legătura sa cu Arethia Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a fost decisivă în realizarea ansamblului monumental de la Târgu Jiu, o lucrare ce transcende arta și devine un proiect cultural și urban cu semnificații profunde. În acest context, Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, s-a impus ca o punte umană și artistică între sculptor și inițiatoarele ansamblului, iar Casa Tătărescu de pe Polonă 19 găzduiește astăzi lucrări ale acesteia, creând un spațiu în care cele trei nume se întâlnesc și se completează într-un dialog tăcut al formelor și al memoriei.

Arethia Tătărescu și infrastructura civică a memoriei

Arethia Tătărescu, soția premierului interbelic Gheorghe Tătărescu, a avut un rol esențial în cristalizarea proiectului cultural care a făcut posibilă întâlnirea lui Brâncuși cu Târgu Jiu. Conducând Liga Națională a Femeilor Gorjene, ea a coordonat eforturi de strângere de fonduri, negocieri și organizare, configurând astfel un cadru în care arta monumentală să devină parte integrantă a identității locale și naționale. Inițiativele ei nu s-au limitat la acest proiect: implicarea în muzeul local, în conservarea patrimoniului și în susținerea construcției Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sporesc dimensiunea infrastructurii culturale pe care a construit-o în Gorj.

Drumul către Brâncuși: recomandarea Miliței Petrașcu

În căutarea unui artist capabil să realizeze monumentul dedicat eroilor din Primul Război Mondial, Arethia Tătărescu a apelat inițial la Milița Petrașcu, ucenica lui Constantin Brâncuși. Recomandarea acesteia l-a adus pe sculptor în prim-planul proiectului, marcând un moment definitoriu: întâlnirea dintre un creator consacrat și o comunitate ce și-a asumat responsabilitatea memoriei prin formă și spațiu. Milița Petrașcu a fost astfel liantul între trecut și prezent, între atelierul parizian și realitatea românească, facilitând o colaborare care a depășit simpla execuție artistică.

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu: un proiect cultural și urban

Ansamblul realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu include componente ce formează un parcurs simbolic și urban: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului și Aleea Scaunelor. Acest proiect a beneficiat de un sprijin financiar și logistic semnificativ, cu fonduri alocate de guvern pentru trasarea Căii Eroilor și pentru exproprieri, precum și de resurse puse la dispoziție de Liga Națională a Femeilor Gorjene.

• Masa Tăcerii: loc de repaus și reflecție, simbolizând tăcerea și comuniunea.
• Poarta Sărutului: pragul care marchează trecerea între lumea cotidiană și spațiul comemorativ.
• Coloana Infinitului: verticalitatea repetitivă ce exprimă ideea de recunoștință eternă.
• Aleea Scaunelor: traseul ritualic ce leagă elementele ansamblului, invitând la o traversare meditativă.

Într-o lectură simbolică, Calea Eroilor devine astfel o coloană vertebrală a memoriei orașului, un spațiu în care arta și istoria se întâlnesc în mod palpabil.

Milița Petrașcu: puntea artistică între Brâncuși și Arethia Tătărescu

Ucenica lui Constantin Brâncuși, Milița Petrașcu, a devenit o figură centrală în mecanismul care a permis realizarea ansamblului. Ea nu doar că l-a recomandat pe Brâncuși pentru proiect, dar a continuat să contribuie la cultura românească prin lucrările sale, precum mausoleul Ecaterinei Teodoroiu. Prezența sa în această poveste evidențiază cum relațiile umane și profesionale constituie fundamentul construcției unei memorii culturale durabile.

Casa Tătărescu: un spațiu de memorare și continuitate artistică în București

Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 reprezintă astăzi un punct de legătură între trecut și prezent, între Târgu Jiu și capitală. În această casă se păstrează o bancă și un șemineu sculptate de Milița Petrașcu, obiecte care nu sunt doar mobilier, ci expresii ale unei filiații artistice ce îl conectează pe Constantin Brâncuși cu Arethia Tătărescu. Astfel, Casa Tătărescu devine un spațiu de patrimoniu cultural viu, în care interbelicul este prezent prin forme și gesturi subtile, dar încărcate de semnificație.

Moștenirea ansamblului și statutul cultural al operei lui Brâncuși

Ansamblul de la Târgu Jiu a trecut prin perioade de contestare și neglijare, în special în perioada postbelică, când opera lui Brâncuși a fost marginalizată din motive ideologice. Totuși, redescoperirea și reabilitarea sa în deceniile următoare au reafirmat importanța acestei creații în patrimoniul cultural românesc și universal. În paralel, testamentul lui Brâncuși prin care atelierul său din Paris a fost donat statului francez subliniază viziunea sa asupra artei ca experiență totală, în care spațiul de creație este parte integrantă a operei.

Expoziția de la Timișoara și viitorul dialog cu Brâncuși

Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, găzduită între 2023 și 2024 de Muzeul Național de Artă Timișoara, a reprezentat un moment semnificativ de reconectare a publicului român cu opera artistului. Cu peste o sută de lucrări expuse, această manifestare a evidențiat relevanța continuă a moștenirii brâncușiene și a deschis perspective pentru proiecte internaționale, cum este „Brâncuși 150”, care celebrează 150 de ani de la nașterea sa prin inițiative culturale globale.