Bullying în școli: o problemă de siguranță și bunăstare care necesită intervenție structurată

În contextul educațional actual, bullying-ul în școli reprezintă o provocare majoră ce afectează nu doar siguranța fizică, ci și bunăstarea emoțională și psihologică a elevilor. Pentru a aborda eficient această problemă, este esențial să o înțelegem clar, să distingem între bullying, conflicte sau tachinări obișnuite și să aplicăm strategii concrete, bazate pe prevenție, intervenție timpurie, documentare atentă și urmărire consecventă a situațiilor.

Bullying în școli: definiție, semne, forme și pași practici pentru prevenție și intervenție

Acest articol oferă o perspectivă educațională asupra bullying-ului în școli, explicând criteriile care definesc acest fenomen, manifestările sale în mediul fizic și digital, semnalele pe care părinții și cadrele didactice trebuie să le observe, precum și un ghid practic pentru elevi, părinți și personal școlar. De asemenea, sunt prezentate aspecte legate de raportare, documentare și prevenție, cu un accent special pe cadrul legal din România și recomandări pentru o cultură școlară sănătoasă.

Ce reprezintă bullying-ul și cum îl diferențiem de alte forme de relaționare

Bullying-ul este definit prin trei criterii esențiale: intenția de a răni sau intimida, repetitivitatea comportamentului și un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Aceste elemente sunt fundamentale pentru a distinge bullying-ul de conflictele ocazionale sau tachinările considerate „normale” în rândul copiilor.

În România, bullying-ul este recunoscut oficial ca o formă de violență psihologică în școli, fiind reglementat prin modificările aduse Legii educației și normele metodologice corespunzătoare. Astfel, unitățile de învățământ au obligația legală de a preveni și interveni în astfel de situații.

Este important de subliniat că un conflict punctual poate fi intens, dar nu implică un dezechilibru de putere sistematic și nu are scopul de a submina în mod repetat demnitatea unei persoane. Tachinarea reciprocă se oprește de obicei atunci când cineva exprimă disconfortul, în timp ce în bullying victima continuă să sufere, iar agresorul nu respectă acest semnal.

În mediul online, fenomenul capătă nuanțe suplimentare: un singur act, cum ar fi distribuirea unei fotografii compromițătoare, poate genera o agresiune repetată prin redistribuiri și comentarii, prelungind suferința victimei fără pauză sau refugiu.

Manifestările bullying-ului în viața reală și online

Bullying-ul se manifestă adesea printr-un amestec de forme, care pot include:

Bullying verbal: porecle degradante, ironii repetate despre aspect, familie, haine sau performanțe școlare, adesea mascate drept „glume”.
Bullying relațional (social): excluderea organizată din grupuri, răspândirea de zvonuri, izolarea în pauze sau în excursii, care afectează sentimentul de apartenență.
Bullying fizic: împingeri, piedici, distrugerea obiectelor, agresiuni în spații fără supraveghere, care pot rămâne adesea nedeclarate de teamă de represalii.
Bullying psihologic: intimidări, amenințări, șantaj emoțional, umilire publică, presiune pentru a face lucruri degradante, deseori susținute de un grup social.
Cyberbullying: mesaje jignitoare, conturi false, excludere din grupuri online, distribuirea fără consimțământ a conținutului umilitor, cu impact permanent asupra victimelor.
Bullying pe criterii discriminatorii: pe baza aspectului, dizabilității, etniei sau statutului social, fenomen recunoscut și combătut prin ghiduri instituționale în România.

Aceste manifestări afectează grav climatul școlar și relațiile dintre elevi, iar în mediul digital, efectele se extind dincolo de spațiul școlar, urmărind copilul și acasă.

Semnele prin care adulții pot identifica victimele bullying-ului, chiar dacă acestea nu comunică direct

Mulți copii nu împărtășesc experiența bullying-ului din cauza rușinii sau fricii. De aceea, este esențial ca părinții și profesorii să observe schimbările de comportament sau stare emoțională, care pot include:

Anxietate și iritabilitate înainte de mersul la școală, retragere socială, hipervigilență sau reacții exagerate la stimuli minori.
Evitarea școlii, a anumitor trasee sau locuri din incintă, izolarea față de prieteni și evitarea discuțiilor despre colegi.
Scăderea performanței școlare, absenteismul, dificultăți de concentrare și reticență în participarea la activități.
Manifestări somatice precum dureri de cap, dureri de stomac, tulburări de somn și oboseală inexplicabilă.
În cazul cyberbullying-ului, evitarea utilizării anumitor aplicații, ascunderea ecranului sau ștergerea conversațiilor.

Aceste semne nu reprezintă dovezi definitive, dar sunt indicii importante care impun o atenție sporită și dialog deschis.

Semnele care pot indica rolul unui copil ca agresor sau martor pasiv și abordarea responsabilă

Este crucial să evităm stigmatizarea copiilor care manifestă comportamente agresive. De multe ori, aceștia acționează sub presiuni sociale, lipsă de abilități emoționale sau nevoi de control. Intervenția trebuie să fie educațională, cu consecințe clare și sprijin pentru schimbarea comportamentului.

Indicii despre un potențial agresor pot fi:

Nevoia de dominare, dispreț față de suferința altora și justificări precum „doar glumeam”.
Implicarea într-un grup care râde, filmează sau distribuie conținut umilitor.
În mediul online, trimiterea de mesaje jignitoare sau participarea la atacuri coordonate.

Martorii pasivi au un rol esențial în perpetuarea bullying-ului prin tăcerea lor. Ei pot fi sprijiniți să intervină în mod sigur, să raporteze, să susțină victima și să refuze să distribuie conținut umilitor, reducând astfel puterea agresiunii.

Importanța intervenției timpurii: efectele bullying-ului asupra elevilor și mediului școlar

Bullying-ul generează un stres cronic care afectează nu doar episodic, ci prin anticipația constantă a agresiunilor viitoare. Aceasta determină copii să își modifice comportamentul, să se izoleze și să renunțe la activități care le-ar putea expune vulnerabilități.

Pe termen scurt, apar anxietate, tristețe, iritabilitate și absențe. Pe termen lung, efectele pot include scăderea stimei de sine, dificultăți în relaționare, performanțe școlare precare și riscuri pentru sănătatea mintală. Pentru agresori, lipsa reacției adecvate poate întări un model relațional problematic și poate conduce la escaladarea comportamentelor antisociale.

Mediul școlar în care bullying-ul este tolerat devine unul marcat de frică și cinism, afectând în mod negativ climatul educațional și rezultatele învățării.

Ghid practic pentru elevi, părinți, profesori și conducerea școlii

Intervenția promptă și consecventă este cheia pentru prevenirea escaladării situațiilor de bullying. Iată câteva recomandări concrete:

Elevii: Prioritizează siguranța reducând expunerea la agresori, evitând zone nesupravegheate și însoțindu-te de un coleg de încredere. Documentează evenimentele cu date, locuri și martori, fără a-ți asuma rolul de anchetator.
În caz de cyberbullying: păstrează dovezi prin capturi de ecran, linkuri și cronologie. Blochează și raportează conținutul pe platforme, dar anunță și un adult responsabil.
Părinții: Abordează situația calm, exprimând sprijin și evitând întrebări acuzatoare. Strânge informații clare și susține copilul în raportarea către școală, preferabil în scris, pentru claritate și urmărire.
Profesorii și diriginții: Evită minimalizarea și umilirea publică. Asigură protecția imediată a victimei, discută separat cu agresorul și martorii, stabilește reguli clare și monitorizează situația.
Conducerea școlii: Asigură existența și aplicarea procedurilor de prevenire și intervenție, comunică transparent cu părinții și elevii, și urmărește implementarea măsurilor adoptate pentru a preveni subraportarea și lipsa reacțiilor.
Martorii/colegii: Fii un sprijin prin prezență, includere și raportare, evitând să amplifici situațiile negative, mai ales în mediul online.

Aceste recomandări sunt susținute de legislația românească și pot fi consultate în detaliu în articolul dedicat bullying-ului în școli.

Raportarea și intervenția oficială în școli: cadrul legal și proceduri în România

România dispune de un cadru legal clar care interzice violența psihologică și bullying-ul în școli, impunând unităților de învățământ obligația de prevenire și intervenție. Ordinul nr. 4.200/2025 instituie un mecanism de semnalare anonimă a faptelor de violență, facilitând raportarea fără teama de represalii.

În practică, sesizarea se face de obicei către diriginte sau conducerea școlii, urmată de implicarea consilierului școlar, documentarea riguroasă a situației, adoptarea măsurilor și monitorizarea acestora. Dacă reacția este insuficientă, părinții pot escalada cazul către inspectoratul școlar, menținând o comunicare bazată pe fapte și solicitări clare.

Pentru resurse suplimentare și recomandări privind prevenirea violenței în școli, poate fi consultat și materialul oferit de Salvați Copiii România, dedicat protecției și prevenirii violenței în mediul școlar.

Prevenția bullying-ului: construirea unui climat școlar și familial sănătos

Prevenția nu se limitează la activități ocazionale sau postere, ci se bazează pe reguli clare, consecvență și educație socio-emoțională constantă. Este vital ca profesorii să intervină ferm încă de la primele semne de umilire, elevii să înțeleagă limitele acceptabile, iar părinții să primească informații coerente și să colaboreze cu școala.

În mediul digital, alfabetizarea digitală joacă un rol esențial: elevii trebuie să înțeleagă impactul redistribuirii conținutului, presiunea grupului și modalitățile de protejare a datelor personale. Studiul Ora de Net 2023 evidențiază necesitatea unei educații digitale practice, adaptate platformelor utilizate de tineri.

Un mecanism de semnalare anonimă funcțional este o resursă importantă pentru detectarea precoce a situațiilor ascunse și pentru intervenția preventivă.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Este bullying dacă se întâmplă o singură dată?
Un incident izolat poate fi un început de bullying, însă criteriile definitorii sunt dezechilibrul de putere și repetitivitatea. În mediul online, un singur act poate deveni repetitiv prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu spune „nu spune nimănui”?
Este important să respectați teama copilului, explicând că protecția și siguranța sunt prioritare și că veți acționa împreună, evitând expunerea inutilă.
Care sunt cele mai utile dovezi în caz de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, precum și numele conturilor și grupurilor implicate sunt esențiale pentru documentare și intervenție.
Dacă agresorul este popular, are sens să raportez?
Da, pentru că statutul social poate menține bullying-ul. Raportarea detaliată, cu fapte și martori, reduce interpretările subiective.
Școala are obligația să intervină?
Da, conform legislației românești (Legea 221/2019 și Ordinul 4.343/2020), școlile trebuie să prevină și să combată bullying-ul în mod activ.

Bullying-ul în școli este o problemă complexă, dar cu o înțelegere clară și acțiuni coordonate, comunitățile educaționale pot construi spații sigure și respectuoase. Pentru o aprofundare a acestui subiect și a pașilor concreți pentru elevi, părinți și profesori, vă recomandăm să consultați articolul dedicat pe platforma Ekonews.

Este responsabilitatea tuturor celor implicați să acționeze prompt, să comunice deschis și să utilizeze procedurile școlare existente pentru a proteja fiecare copil. Siguranța și bunăstarea elevilor nu sunt un privilegiu, ci o necesitate fundamentală care trebuie asigurată zi de zi, în școli și în familie.