România, final de 2025 cu 9,7% inflație: energia și serviciile trag în sus

La intrarea în 2026, România nu se uită la inflație ca la o simplă rată anuală, ci ca la o sumă de scumpiri care au început să muște din zonele cele mai sensibile ale bugetelor. Electricitatea este exemplul cel mai brutal: în decembrie, prețul energiei electrice a fost mai mare cu 60,91% față de aceeași lună din 2024. În jurul acestui șoc se aliniază și alte creșteri care schimbă comportamente: transportul, anumite produse alimentare, apoi serviciile – adică exact cheltuielile care se repetă, nu cele pe care le poți amâna la nesfârșit, potrivit Agerpres.

Abia după această „lentilă” devine relevantă cifra-sinteză: inflația anuală a închis 2025 la 9,7%. Nivelul este ușor sub cel din noiembrie (9,8%), iar pe luna decembrie creșterea a fost de 0,22% – o mișcare mică, care ar putea sugera calmare. Doar că, în ansamblu, România marchează al cincilea an consecutiv în care inflația se situează peste intervalul-țintă al Băncii Naționale. Mesajul pentru începutul lui 2026 este că procesul de dezinflație rămâne greoi, iar spațiul de „relaxare” în economie este limitat, potrivit Profit.ro.

Nu procentul doare cel mai tare, ci locul unde se adună scumpirea

În mod firesc, publicul reține cifra totală. În realitate, impactul se decide la nivel de structură: ce categorie trage în sus costul vieții și cât de des o întâlnești în cheltuieli. Datele pe componente arată o distribuție care explică presiunea resimțită în teren: serviciile au crescut cu 11% (decembrie 2025 vs. decembrie 2024), mărfurile nealimentare cu 10,48%, iar alimentele cu 7,75%, conform sumarizărilor publice ale INS.

Această ierarhie este importantă pentru că serviciile au devenit zona în care scumpirea se vede ca într-o radiografie a economiei. Aici intră costuri care cresc treptat, dar sigur: salarii, utilități, chirii, logistică, mentenanță. Spre deosebire de bunurile pe care le cumperi rar, serviciile îți reapar în buget aproape săptămânal: transport, reparații, sănătate, chirii, diverse plăți „mici”, dar frecvente.

Coșul alimentar rămâne barometrul social, chiar când procentele sunt mai mici

Deși alimentele au, ca rată, o creștere mai mică decât serviciile, ele au un rol aparte: sunt cheltuiala pe care n-o poți elimina. Aici se construiește sentimentul de „totul se scumpește”, pentru că fiecare vizită la magazin devine o comparație implicită cu săptămâna trecută. Unele produse capătă valoare simbolică: cafeaua, de pildă, a fost menționată ca reper al scumpirilor cotidiene, într-un context în care creșterile la alimente au rămas vizibile în ultimul an, după cum a relatat HotNews.ro.

Efectul psihologic contează economic. Când oamenii simt că prețurile sunt „în mișcare” continuă, reacționează: aleg mărci mai ieftine, reduc cantitățile, urmăresc promoțiile, amână cheltuieli care nu sunt urgente. Chiar și fără o scădere bruscă a veniturilor, comportamentul devine mai prudent.

Ce se întâmplă în gospodării: inflația se vede în decizii, nu în statistici

În familii, inflația ridicată nu se traduce doar printr-o sumă mai mare la final de lună, ci prin reorganizarea bugetului. Există o parte inevitabilă – facturile, transportul, coșul de bază – și o parte flexibilă, care este „tăiată” prima: cheltuieli discreționare, ieșiri, cumpărături amânabile, uneori chiar servicii de întreținere sau sănătate, pe termen scurt.

Scumpirea energiei electrice are aici rolul unui „amplificator”. Nu rămâne doar o poveste despre utilități, ci intră în costul final al aproape oricărui produs: de la producție și depozitare, la transport și retail. Când electricitatea urcă puternic, scumpirea se propagă în lanț, iar consumatorul o întâlnește în locuri neașteptate.

Companiile între marje și cerere: cât se poate transfera în preț?

Pentru firme, o inflație de aproape 10% anual înseamnă un echilibru tot mai delicat între costuri și cerere. Utilitățile, materiile prime, logistica și salariile apasă în sus costurile de operare. În același timp, consumul poate încetini pe fondul prudenței populației. Companiile sunt forțate să aleagă: cresc prețurile și riscă să piardă volum, sau absorb din marjă și riscă să-și afecteze investițiile și stabilitatea financiară.

În plus, inflația ridicată apasă și pe negocierea salariilor. Când costul vieții urcă vizibil, cererea de ajustări salariale devine mai insistentă, iar acest lucru poate alimenta segmentul de servicii (unde componenta de cost cu forța de muncă este semnificativă). Astfel, inflația se poate autoîntreține prin mecanisme de piață, chiar dacă unele șocuri inițiale se estompează.

Semnalul pentru BNR: de ce „scăderea mică” nu e suficientă

Faptul că inflația a coborât de la 9,8% la 9,7% și că luna decembrie a avut o creștere modestă (0,22%) poate alimenta speranța că în 2026 urmează o relaxare mai clară. Totuși, cât timp rata anuală rămâne ridicată și mai ales cât timp motorul scumpirilor se mută în servicii, banca centrală are motive să fie prudentă.

Pe scurt, o inflație care „se repliază” dintr-o categorie în alta este mai greu de combătut decât una care scade uniform. În acest context, BNR va evita să transmită semnale care ar putea reaprinde anticipațiile inflaționiste, chiar dacă există perioade de calm lunar.

2026: două direcții posibile și riscurile care pot răsturna trendul

Pentru 2026, scenariul relativ favorabil se bazează pe efectele de bază: comparația cu luni foarte scumpe din anul anterior poate ajuta la coborârea ratei anuale, mai ales în a doua parte a anului. Dacă energia se stabilizează și dacă ritmul lunar rămâne moderat, se poate crea spațiu pentru o relaxare treptată a dobânzilor și pentru o stabilizare a consumului.

Scenariul prudent pleacă de la riscuri clare: schimbări fiscale sau administrative care se transferă rapid în prețuri, noi tensiuni pe energie (inclusiv prin modificări de scheme de sprijin), sau presiuni în piața muncii care se duc direct în costul serviciilor. Dacă acestea se cumulează, inflația poate rămâne ridicată mai mult timp, iar economia poate intra într-o perioadă de creștere mai lentă, cu consum prudent și investiții mai selective.

Miza dincolo de cifre: previzibilitatea

În final, problema nu este doar dacă inflația scade cu unul sau două puncte procentuale, ci dacă devine previzibilă. Pentru populație, previzibilitatea înseamnă că bugetul lunii viitoare nu se face „din mers”. Pentru companii, înseamnă planificare – contracte, investiții, salarii. Pentru stat, înseamnă că indexările și ajustările bugetare nu sunt înghițite imediat de o nouă rundă de creșteri de costuri.

2025 a arătat că scumpirea poate veni în valuri, mutându-și centrul de greutate de la facturi la servicii și de la energie la coșul zilnic. 2026 va arăta dacă valurile se retrag sau dacă se regrupează într-un nou front.